In ton cu vremurile

Zilele astea sunt mişcări de protest prin ţară pe care le urmăresc cu atenţie. Am găsit pe un blog pe care-l urmăresc (Ieşirea din MATRIX) o poezie atât de veche şi totuşi atât de actuală, care merită, cred eu, să fie cunoscută de cât mai multă lume. Doamne, parcă timpul stă pe loc când o citesc.

"Constantin Tănase (1880-1945)
“Şi cu asta ce-am făcut?”

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?


Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

Back in business

De multe ori încerc să-mi imaginez viaţa fără calculator, telefon mobil, aparat foto digital, aparat video, GPS la maşină, televizor cu 100 de programe, card bancar şi fără multele aplicaţii tehnologice gen: internet, email, internet banking, facebook, messenger, etc. Chiar şi acum când scriu pe blog mă gândesc cum ar fi dacă n-ar exista, mă şi văd aşternându-mi gândurile într-un caiet. E totuşi un exerciţiu greu de imaginaţie şi sunt sigură că aş putea trăi şi o astfel de viaţă, însă mă bucur că o trăiesc totuşi pe aceasta, în care progresul tehnologic este accelerat. Şi mai mult decât atât mă bucur că pot contribui puţin şi eu la alfabetizarea digitală a noastră. Cum, lucrând la Fundaţia EOS-Educating for an Open Society (pe scurt EOS România), care are asta ca misiune. Era doar o scurtă introducere ca să anunţ că sunt "back in business".

Drumurile noastre toate se vor întâlni vreodată CU COridorul paneuropean?

Pentru că se aproprie vremea concediilor şi pentru că sunt o persoană plimbăreaţă vă propun o postare în care voi descrie starea drumurilor, din zona de vest a ţării.

Cred că cel mai mare avantaj a celor care locuiesc, aici, în vestul ţării, este deschiderea către Europa. Cum la noi, din păcate, drumuri bune s-au construit cu preponderenţă spre litoral şi spre graniţa din nord-est, noi, cei care locuim în Banat suntem oarecum obligaţi să ne petrecem timpul prin alte părţi, în defavoarea României. Familia mea, de câţiva ani încoace a înlocuit litoralul Mării Negre cu litoralul Mărilor Egee/Ionică, cel mai important motiv fiind accesibilitatea. Ne îngrozeşte gândul să străbatem România, pe ruta Timişoara-Constanţa, aşa că preferăm România-Serbia-Macedonia-Grecia.

Anul trecut am avut o surpriză în Macedonia, care este o ţară mică, de care lumea se cam fereşte, dar care are în proporţie însemnată autostrăzi (mult mai însemnată ca la noi, în raport cu suprafaţa), iar pe unde nu erau se construiau, aşa că abia aşteptăm anul acesta să vedem cât au înaintat lucrările.

Dar să revenim la drumurile noastre. La finele lunii trecute, autorităţile maghiare inaugurau Autostrada Mako-Szeged, deci Europa e la o aruncătură de băţ de noi, pe bune. Drumul Timişoara-Cenad e super, iar de acolo ne aşteaptă Budapeste, Viena, Roma, Paris, Lisabona.

Drumul Timişoara-Arad, nu mai are farmecul de altădată (când era cel mai modern din vestul ţării), dar este încă bun. Arad-Oradea este un calvar, cu 15 semafoare, mers bară la bară 110 km, nu îl recomand decât celor cu timp şi nervi tari. Oradea-Satu Mare e ok, încă se află în amenajare pe anumite tronsoare (ex. Săcuieni), dar merge. Satu Mare - Baia Mare e plin de plombe, dar acceptabil. Tot de la Arad o putem lua spre Deva-Sibiu-Mediaş-Sighişoara sau Deva -Alba Iulia drumul fiind foarte bun. Mai departe nu am fost recent.

Drumul Timişoara-Jimbolia e fără probleme, deci cei care doresc să se plimbe prin Serbia îl pot alege fără probleme, tot aşa e şi Timişoara-Deta-Moraviţa. Să nu faceţi greşeala mea să mergeţi direct de la Jimbolia la Deta că e groaznic, vă spargeţi maşina, nu alta, dar măcar este în reabilitare. Deci cine are treabă la Jimbolia şi la Deta îi sugerez ruta Jimbolia-Timişoara-Deta şi retur. Jimbolia-Sânnicolau Mare e foarte bun.

Drumul Timişoara-Lugoj, este în sfâşit bun, cred că pentru reabilitarea lui, statul român a trecut prin chinurile facerii, s-a chinuit câţiva ani buni. Lugoj-Caransebeş la fel. Caransebeş-Herculane este minunat, Herculane-Orşova, începe să se deterioreze, mai departe de Orşova nu am trecut recent. Foarte important de menţionat să nu faceţi cumva greşeala noastră şi să doriţi să urcaţi pe Muntele Mic pentru că drumul de la Caransebeş la Muntele Mic este dezastru, dezastru, dezastru.

Cam astea sunt rutele pe care am fost recent (în decurs de 1 lună) şi pentru care vă pot confirma starea drumurilor.